Femei bătute, amenințate, răpite, sechestrate sau atacate în plină stradă. Unele au ajuns la spital, altele au fugit de acasă pentru a se salva, iar cele mai grave cazuri au fost încadrate la tentativă de omor. Aşa cum este anchetat cazul şocant, petrecut în urmă cu doar câteva zile, pe strada Oţelarilor: un bărbat și-ar fi lovit soția cu mașina. Bilanţul teribil al violenţei asupra femeilor ar fi incomplet dacă n-am pune la socoteală şi cele 868 de ordine de protecție emise în tot acest interval, de instanțele din județ. Analiza pe care v-o propunem în continuare nu este doar o cronică a fricii, a violenţei şi a suferinţei! Există soluţii, adăposturi şi Oameni datorită cărora fostele victime încep o viaţă nouă, liniştită şi în siguranţă!
În Galați, primele opt luni ale acestui an au adus din nou în atenţia publică cazuri de violenţă. O parte dintre ele au ajuns și în paginile „Vieții libere”, în măsura în care polițiștii și procurorii au făcut publice anchetele. Altele au rămas, probabil, în spatele unor uși închise, acolo unde frica nu ajunge în statistici decât atunci când este mult prea târziu.
Sunt povești diferite, dar care au în comun violența dusă uneori la extrem: femei bătute, amenințate, sechestrate sau atacate de oameni apropiați lor.
Cazul de pe strada Oțelarilor, încă un semnal de alarmă
Cel mai recent caz, care a readus problema în atenția publică, este cel de pe strada Oțelarilor. Pe 17 august, ceea ce părea inițial un accident rutier s-a transformat într-o anchetă pentru tentativă de omor.
O femeie de 37 de ani traversa strada pe trecerea de pietoni când soțul ei, în vârstă de 42 de ani, ar fi lovit-o intenționat cu mașina. După impact, bărbatul ar fi plecat mai departe, a lovit o mașină parcată și apoi s-ar fi întors în zona în care se afla femeia. Testarea cu aparatul etilotest a scos la iveală faptul că bărbatul era beat, rezultatul indicând o valoare de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În urma experienței de coșmar, femeia a fost rănită și transportată la spital. Bărbatul a fost întâi reținut de polițiști pentru 24 de ore, dar ulterior, Tribunalul Galați a decis arestarea lui preventivă pentru 30 de zile. Acesta este cercetat pentru violență în familie, tentativă la omor și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
Un an în care violența a ieșit din nou la suprafață
Dacă privim doar cazurile care au ajuns în atenția publică în primele luni ale anului, imaginea este greu de ignorat. Sunt povești diferite, dar aproape toate au același punct de plecare: un conflict care scapă de sub control și o femeie care ajunge să se teamă pentru propria viață.
Unul dintre cele mai șocante cazuri a fost cel din martie, când un bărbat din județul Galați a ajuns în arest după ce și-ar fi atacat partenera cu un topor. Era 1 Martie, o zi în care, în mod normal, bărbații oferă flori și mărțișoare. În această poveste, femeia ar fi primit însă un „mărțișor” care i-ar fi putut curma viața. Loviturile cu toporul i-au provocat răni grave, iar medicii au stabilit că leziunile i-au pus viața în pericol. Cazul a fost încadrat la tentativă de omor.
La doar câteva zile distanță, o altă familie din județ avea să ajungă în centrul atenției după un episod de violență care s-a consumat în propria gospodărie. Un bărbat și-ar fi bătut soția cu pumnii și picioarele, după ce conflictul dintre cei doi ar fi izbucnit pe fondul consumului de alcool.
Femeia a ajuns la spital, iar copiii, minori, au asistat la scenele de groază. Pentru ei, trauma nu a fost doar cea a unei mame ajunse rănite la spital, ci și aceea de a-și vedea tatăl devenind agresor.
O femeie a murit, iar întrebarea a rămas
Tot în martie a apărut și unul dintre cele mai controversate cazuri ale anului. O femeie de 47 de ani, din Chiraftei, a murit pe 22 martie, pe un pat de spital din Galați. Aceasta a ajuns la Urgențe cu o hemoragie internă provocată, se pare, de o ruptură de splină, dar și cu mai multe leziuni. Apropiații femeii au susținut că rănile erau urmarea unei bătăi crunte pe care ar fi primit-o de la soțul ei și că nu era prima dată când femeia era agresată.
În comunitate, spun rudele, situația ar fi fost cunoscută. Dar ancheta a pornit într-o altă direcție.
Polițiștii au deschis un dosar pentru ucidere din culpă, iar verificările au arătat că femeia nu a depus plângere și nu a cerut niciodată ordin de protecție.
Paștele cu Poliția la ușă
În aprilie, o casă s-a transformat din nou într-un loc al fricii. De această dată, victima nu era soția sau partenera agresorului, ci chiar mama lui. O femeie de 64 de ani și-a petrecut Paștele cu poliția la ușă, după mai multe episoade violente provocate de fiul ei, în vârstă de 42 de ani. Nu era prima dată când femeia cerea ajutor. Înainte, ea obținuse un ordin de protecție care îi interzicea bărbatului să se apropie la mai puțin de 200 de metri de ea și de locuință.
Anterior, bărbatul a fost internat pentru scurt timp la Psihiatrie. După ce a ieșit, însă, ar fi revenit acasă și și-ar fi reluat apucăturile violente. Femeia s-a trezit, astfel, în situația în care nu se mai putea simți în siguranță în preajma propriului ei fiu.
Uneori, despărțirea nu înseamnă și sfârșitul fricii
Poate cea mai periculoasă perioadă pentru o femeie este uneori cea în care încearcă să plece și să scape. Un caz recent din Galați vorbește exact despre această teamă.
O femeie ar fi fost răpită, sechestrată și amenințată cu moartea de fostul iubit. Bărbatul a ajuns în arest, iar ancheta a scos la iveală o poveste în care despărțirea nu a însemnat pentru agresor acceptarea faptului că relația s-a terminat.
Este o situație care se regăsește, sub forme diferite, în multe povești de violență domestică: agresorul nu vrea doar să rănească. Vrea să controleze. Să știe unde este femeia, cu cine vorbește, unde merge și, uneori, să îi transmită că nu are dreptul să își continue viața fără el.
De aceea, când o femeie spune că îi este frică de fostul partener, frica aceea nu trebuie tratată ca o exagerare.
868 de ordine de protecție în primele opt luni ale anului 2026
O cifră spune uneori mai mult decât o listă întreagă de cazuri. De la începutul anului și până acum, instanțele din județul Galați au emis 868 de ordine de protecție. La Judecătoria Galați au fost emise 500, la Judecătoria Tecuci – 178, la Judecătoria Târgu Bujor – 98, iar la Judecătoria Liești – 92.
În spatele fiecărui ordin există o situație în care cineva a ajuns să ceară intervenția instanței pentru a fi protejat de o altă persoană. Numărul nu trebuie privit ca un clasament și nici nu înseamnă automat că vorbim despre 868 de femei. Dar este suficient de mare pentru a arăta dimensiunea problemei.
Însă un ordin de protecție nu înseamnă că totul s-a terminat. Pentru o femeie care pleacă dintr-o relație violentă urmează un alt drum: să găsească un loc sigur, să își asigure un venit, să aibă grijă de copii și să își reconstruiască viața. Aici intervin centrele pentru victime, care le ajută să facă primii pași spre independență.
„Acum vin mult mai hotărâte”
Mariana Robea, directorul executiv al Fundației „Familia”, din care face parte Centrul de Recuperare pentru Victimele Violenței Domestice, spune că anul acesta a observat o creștere a numărului de victime care ajung să ceară ajutor, comparativ cu anii trecuți.
Dincolo de număr, Mariana Robea observă și o schimbare în poveștile femeilor. Dacă cu ani în urmă, alcoolul apărea foarte des în spatele episoadelor de violență, acum, spune directorul executiv, sunt tot mai multe situații în care problemele sunt asociate consumului de droguri și jocurilor de noroc. Această combinație poate fi devastatoare: bani pierduți, datorii, consum de substanțe, nervi, gelozie, control și, în cele din urmă, violență.
Dar există și o schimbare pe care directorul centrului o vede ca pe un semn bun: victimele sunt mai hotărâte să rupă relația cu agresorul. „Nu se mai întorc” este, în esență, schimbarea pe care o observă. Femeile care ajung acum în centru vin mai hotărâte să își reconstruiască viața și să nu se mai întoarcă la omul de care au fugit. Poate părea puțin, însă, în realitate, pentru cineva prins ani întregi într-o relație abuzivă, este enorm.
31 de victime au trecut pragul centrului
Centrul are 12 locuri, iar de la începutul anului până acum, 31 de victime au trecut pragul lui și au primit ajutor. Femeile primesc sprijin juridic, psihologic și social, au mâncare și haine, dar sunt ajutate și cu lucrurile care le pot reda, pas cu pas, independența. Învață să își facă un CV, sunt sprijinite să își caute un loc de muncă, iar pentru găsirea unui serviciu este implicată și Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Scopul centrului este ca femeile să plece într-o zi pe propriile picioare. Cu un loc de muncă, cu actele puse în ordine, cu sprijinul juridic necesar și, mai ales, cu sentimentul că pot trăi fără omul de care au fugit. Pentru cineva din afară, drumul acesta poate părea simplu.
Pentru o victimă a violenței domestice, poate fi cea mai grea călătorie din viața ei. Iar uneori totul începe cu ceva cât se poate de simplu: o ușă în spatele căreia, pentru prima dată după mult timp, se poate simți în siguranță.
Trei zile fără să vorbească
Una dintre poveștile care au rămas în mintea Marianei Robea este cea a unei femei ajunse la centru după ce a fost bătută în plină stradă, iar agresorul i-ar fi izbit capul de refugiul unei stații de autobuz.
Când a ajuns în locul în care urma să fie în siguranță, femeia era atât de traumatizată încât trei zile nu a vorbit cu nimeni. Apoi, încet, a început să vorbească și să-și pună viața în ordine. A primit ajutor pentru a începe procedurile de divorț, iar agresorul s-a ales cu un dosar penal.
Violența poate fi oprită înainte de tragedie
Cazurile grave de la începutul anului ne arată ce se poate întâmpla atunci când violența continuă, se repetă și devine din ce în ce mai periculoasă.
Femicidul nu apare dintr-o dată. În multe cazuri, tragedia finală este precedată de o întreagă istorie de control și violență. De aceea, poate că întrebarea nu ar trebui să fie doar câte femei au fost omorâte de partenerii lor. Ci câte femei au cerut ajutor înainte să fie prea târziu și câte dintre ele au fost ascultate?
Pentru că, uneori, diferența dintre o victimă care ajunge într-un centru, își găsește un loc de muncă și începe o viață nouă și una care ajunge pe un pat de spital sau într-un sicriu poate fi făcută de un singur telefon, de un vecin care, de data asta, nu închide geamul, sau de o femeie care, după ani de frică, decide că a venit momentul să spună: „Gata!”.
