Schimbările climatice și valurile de secetă prelungită din ultimii ani au declanșat o adevărată criză silvică în județul Galați. Fenomenul de uscare masivă a arborilor avansează rapid, punând sub o presiune uriașă fondul forestier local și obligând silvicultorii să intervină în regim de urgență pentru a salva ce se mai poate din ecosistemele afectate.
Conform ultimului bilanț prezentat de Direcția Silvică Galați pentru primele nouă luni ale anului, starea de sănătate a pădurilor din județ este serios afectată, impunând o reorganizare radicală a întregii activități de administrare și exploatare.
Fenomenul tăcut care macină pădurile
Cea mai mare provocare cu care se confruntă silvicultorii gălățeni în prezent este extinderea rapidă a fenomenului de uscare a arborilor. Ce a început ca o problemă localizată pe suprafețe mici s-a transformat treptat într-un fenomen de amploare la nivel județean. Primele semne au apărut în două cantoane silvice din zona Salcia – Umbrărești (pe raza ocoalelor silvice Hanu Conachi și Tecuci). Ulterior, fenomenul s-a extins în majoritatea pădurilor din Lunca Siretului, a afectat zonele de terasă ocupate de salcâmete și a ajuns, în final, în jumătatea nordică a județului, lovind pădurile de gorun și diverse foioase.
În ultimii 3-4 ani, suprafața totală afectată de uscare a depășit pragul de 1.000 de hectare, situație care a dat peste cap toate planurile obișnuite de exploatare ale Direcției Silvice Galați. Administrația silvică a fost nevoită să își schimbe prioritățile din mers, astfel că tăierile și lucrările curente au fost amânate sau eșalonate pentru a se acorda prioritate absolută inventarierii, aprobării și extragerii rapide a lemnului din zonele calamitate.
Această urgență s-a tradus și într-o depășire substanțială a programului de inventariere: silvicultorii au fost obligați să inventarieze urgent un volum de 50,60 mii mc de masă lemnoasă, depășind cu mult planul anual inițial de 40 mii mc. În plus, activitatea este îngreunată și de barierele birocratice tehnice. Deoarece normele în vigoare limitează lucrările obișnuite de igienizare la doar 1 mc/an/ha, volumul uriaș de arbori uscați extrasi din pădure este încadrat la categoria „produse accidentale”, procedură care necesită documentații suplimentare și aprobări speciale.
Veste bună pentru la iarnă
În ciuda problemelor provocate de uscare în păduri, gălățenii care se bazează pe lemn pentru încălzirea locuințelor au motive de liniște. Pentru anul în curs, cota de lemn de foc alocată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva pentru populația din județul Galați a fost stabilită la 19,0 mii mc, iar livrările se desfășoară în grafic.
Analizând cifrele la nouă luni, aprovizionarea populației a depășit deja planul inițial stabilit pentru această perioadă. Până la sfârșitul lunii septembrie au fost valorificate către cetățeni 15,0 mii mc de lemn, comparativ cu programul prognozat de 13,0 mii mc. Conducerea Direcției Silvice estimează că până la finalul anului planul va fi depășit fără probleme, asigurând integral necesarul pentru sezonul rece.
Această resursă provine din mai multe surse complementare: pe lângă fondul forestier de stat, stocurile sunt întregite din pădurile altor deținători (precum primării, persoane fizice sau juridice), din vegetația din afara fondului forestier național, dar și prin aducerea de material lemnos din județele limitrofe, cu precădere Vaslui și Vrancea. Pentru garantarea corectitudinii, începând cu anul 2021, toate licitațiile de masă lemnoasă se desfășoară exclusiv în format electronic.
Ce urmează pentru pădurile Galațiului?
Mentinerea suprafeței forestiere și refacerea zonelor afectate rămân principalele priorități ale conducerii Direcției Silvice Galați, condusă de dr. ing. Valentin Hahuie. Până la intrarea în repaosul vegetativ din această toamnă, silvicultorii au în plan finalizarea campaniilor de împădurire pe încă 237 de hectare, completând astfel lucrările de regenerare naturală și plantare derulate pe parcursul acestui an.
Impactul schimbărilor climatice rămâne însă o provocare pe termen lung, care va necesita o monitorizare continuă și adaptarea tehnicilor de împădurire cu specii mai rezistente la secetă.

