În fiecare weekend, talciocul din Galați adună comercianți și cumpărători din oraș, dar și din comunele sau județele învecinate. Unii vin pentru a-și vinde lucrurile de care nu mai au nevoie, alții pentru a se întâlni cu prieteni și colegi.
Din spatele tarabelor cu haine și obiecte vechi, al bicicletelor, poate fi observată o problemă greu de ascuns: cumpărătorii sunt tot mai puțini.
Sâmbăta, se vinde, iar duminica, doar se negociază
Potrivit comercianților, cea mai aglomerată zi este sâmbăta. Atunci sunt prezenți vânzători din Brăila, Buzău sau Focșani, atrași de vadul format în jurul târgului de vechituri.
Duminica, în schimb, aleile talciocului sunt ceva mai goale, iar vânzătorii beneficiază de parcare gratuită. Printre cei prezenți chiar și duminica se află oameni care vin aici de zeci de ani.
Pe tarabe se găsește aproape orice: de la piese mecanice, până la electronice și tot felul de obiecte adunate de-a lungul anilor.
Unul dintre vânzători, lăcătuș mecanic de meserie, spune că vizitatorii sunt numeroși, însă cumpărătorii tot mai puțini: „Mai mult se plimbă. De cumpărat, mai puțin. Nu mai sunt meseriași ca să folosească șuruburi, chei”. Marfa rămâne pe tarabe, în timp ce oamenii trec, privesc, întreabă și negociază.
„Azi am vândut de vreo 11 lei”
Printre tarabe, dincolo de vechituri, iese la iveală nevoia reală de câştig. „Azi am vândut de vreo 11 lei”, ne-a spus un vârstnic. Banii merg către medicamente, așa că puținul pe care îl obține din vânzări îl adaugă la pensie. Pe taraba lui erau obiecte de uz casnic, bibelouri, pahare și electronice vechi.
Discuțiile din talcioc ajung repede la bani, pensii, prețuri, taxe, dar, mai ales, la teama că până și aceste mici venituri ar putea fi impozitate.
O altă grijă a comercianților aduce în discuție profitabilitatea și puterea comercială a talciocului: cât de mult le mai rămâne din ceea ce reușesc să vândă, după ce scad costurile cu transportul, mâncarea și tarifele de intrare pentru vânzători.
De la comerț la socializare
Cei care cunosc talciocul de mai mult timp spun că locul s-a schimbat.
„În urmă cu câțiva ani, marfa se vindea, iar oamenii știau la ce venit să se aștepte în fiecare weekend”, îşi amintesc unii dintre comercianți.
Astăzi, pentru cei mai mulţi dintre cei care își întind marfa pe mese, talciocul a devenit mai degrabă un loc de întâlnire şi de socializare. Aici se revăd foști colegi de muncă, prieteni și oameni care nu au ocazia să se întâlnească în timpul săptămânii.
Pentru unii, dimineața de weekend petrecută printre tarabe a devenit un obicei.
După negocieri, încheiate cu succes sau nu, se plasează cel mai bine vândut produs al talciocului: micul!
Produsul pentru care se stă la coadă
Zona de mâncare este un puternic punct de întâlnire.
Dacă bunurile scoase la vânzare pe tarabe îşi găsesc sau nu clienţi, un fapt este cert: comercianții și vizitatorii stau la coadă pentru mici, bere sau suc. Aici se schimbă impresii și se discută despre prețuri, pensii, mașini și orice mai poate fi valorificat.
„Doar niște tarabe acoperite”
Recenta asfaltare din interiorul talciocului a fost privită cu ochi buni, însă „există loc de îmbunătățiri”, afirmă atât vizitatorii, cât și comercianții.
Un laitmotiv al discuţiilor din talcioc este dorința vânzătorilor de a avea tarabe acoperite. O investiție care ar putea schimba condițiile în care oamenii își expun marfa atunci când plouă sau este caniculă.
Nu ar fi singura problemă de rezolvat!
Lipsa locurilor de parcare
De fapt, problemele talciocului încep înainte de intrarea în incintă.
În weekend, mașinile vizitatorilor ajung să fie parcate pe Drumul de Centură sau printre blocuri, inclusiv în zona în care este semnalizată interdicția de oprire. Mașinile oprite pe marginea drumului afectează circulația și transformă accesul la talcioc într-o problemă pentru vizitatori.
Rezolvarea ar fi crearea unor locuri de parcare.
Transportul public, subiect de actualitate
Pentru cei care nu vin cu mașina, accesul la talcioc depinde de transportul public local. Iar rețeaua Transurb SA Galați, cel puțin în weekend, pare să nu răspundă întocmai nevoilor de a ajunge în apropierea Drumului de Centură.
„Transportul este bun, numai că duminica, cred că dorm acolo la grafice”, este opinia unuia dintre gălățenii aflați în talcioc, referindu-se la timpii de așteptare de la capătul autobuzului, din Micro 13.
Ce mai reprezintă talciocul pentru gălățeni?
Talciocul continuă să funcționeze după vechile reguli. Oamenii vând ce au, clienţii caută prețuri mici, iar negocierea rămâne parte din târg.
Deocamdată, asfaltul nou și aspectul exterior arată că talciocul se dezvoltă.
Comercianții așteaptă tarabe acoperite și condiții mai bune pentru cei care vin aici în fiecare weekend.
Promo
Vă invităm să descoperiţi atmosfera Talciocului gălăţean surprinsă într-un video publicat pe pagina de YouTube a ziarului Viaţa liberă şi pe pagina de Facebook. Merită să aflaţi şi ce spun gălăţenii care vin aici mai degrabă din obişnuinţă şi pentru socializare decât pentru chilipiruri şi câştig. Târgul de vechituri se transformă într-o adevărată agora de modă nouă ori o Poiană a lui Iocan, reinterpretată.
