Matematicianul Radu Miron s-a născut pe 3 octombrie 1927, la Codăești, Vaslui.
A absolvit studiile liceale și universitare la Iași.
A fost preparator și asistent la Facultatea de Matematică-Fizică a Universității din Iași, lucrând și ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române.
Din 1963, a fost conferențiar la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, iar din 1969, profesor titular. A fost cercetător principal și apoi șef de sector la Institutul de Matematică din Filiala Iași a Academiei Române, dar și „visiting professor” la universități din Canada, Germania, Italia și Japonia.
A participat la congresele internaționale de matematică desfășurate în Nisa, Varșovia și Kyoto.
Interesele sale de cercetare au fost concentrate pe cinci direcții principale: geometria diferențială, fundamentele geometriei, topologia algebrică, mecanica teoretică și aplicațiile geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică.
Începând din 1975, a descoperit geometriile lagrangiene, iar în 1987, geometriile hamiltoniene.
A încetat din viață pe 10 martie 2022.
