Academicianul Petru Bogdan s-a născut pe 29 ianuarie 1873, la Cozmești, Iași.
A studiat la Liceul Naţional din Iaşi, apoi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, secţia Fizică-Chimie, obţinându-și licenţa în 1893. A fost angajat ca asistent în cadrul laboratorului de Chimie minerală condus de profesorul Petru Poni, care l-a recomandat pentru a fi trimis la studii în Germania, unde s-a specializat în Chimie fizică, la Leipzig şi Berlin, obţinând doctoratul în 1901.
A înfiinţat prima catedră de Chimie fizică din România, unde a fost profesor între 1913 şi 1940. Între 1926 şi 1932 a fost rector al Universităţii din Iaşi. În activitatea de cercetare, a studiat toate domeniile de atunci ale chimiei fizice şi a publicat primul curs românesc de chimie fizică, în patru volume (I. Teoria Cinetică; II. Termodinamica; III. Electrochimia; IV. Radioactivitatea).
În perioada 1941-1944, a fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I” din Iași, instituție al cărei sediu adăpostește astăzi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (BCU) din Iași.
Ca recunoaştere a meritelor sale ştiinţifice, a fost ales membru titular al Academiei Române, în 1926.
A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Nancy.
A încetat din viață pe 28 martie 1944, la Mediaș.
(diferite surse)
