Simion Stoilow, fondatorul școlii românești de analiză complexă, s-a născut pe 14 septembrie 1887, la București.
În 1910, și-a obținut licența la Facultatea de Științe din Paris, unde și-a continuat apoi pregătirea științifică. Prelegerile celebrilor matematicieni E. Picard, H. Poincaré, E. Goursat, J. Hadamard, E. Borel, H. Lebesgue, despre care a vorbit cu admirație în amintirile sale, au avut un impact hotărâtor asupra sa. După patru ani de cercetare, și-a încheiat teza de doctorat despre ecuațiile liniare cu derivate parțiale, dar, din cauza războiului care abia începuse, și-a susținut-o în 1916.
În 1919, a fost numit docent la Catedra de Analiză matematică a Facultății de Științe din Iași, ulterior devenind conferențiar la Catedra de Algebră superioară. Începând din 1923, a fost profesor titular de Teoria funcțiilor și algebră superioară la Facultatea de Științe din Cernăuți, al cărei decan a fost în perioadele 1925-1926 și 1932-1939. La sfârșitul anilor ’30, a revenit la București, la Institutul Politehnic, apoi a fost numit șef al Catedrei de Teoria funcțiilor complexe de la Universitate, urmându-i lui Dimitrie Pompeiu.
A încetat din viață pe 4 aprilie 1961, la București.
