Alexandru Voevidca, folclorist, muzicolog, dirijor și pedagog bucovinean, s-a născut pe 27 mai 1862, la Vaslăuți, în apropierea Cernăuților.
A urmat cursurile Școlii Normale de învățători din Cernăuți, apoi a studiat muzica, sub îndrumarea profesorului Anton Kuzela (teorie, solfegii, armonie, dirijat coral). Și-a completat studiile muzicale la Societatea Filarmonică din Cernăuți, unde a lucrat cu Adalbert Hrimaly în domeniul armoniei și orchestrației.
A desfășurat o intensă activitate didactică și muzicală: a fost învățător în Suceava, Sinăuții de Jos, Boian, Cozmeni; profesor de muzică și traducător (1919–1921); dirijor de cor și orchestră; precum și inspector școlar pentru muzică la Cernăuți (1923–1927).
A rămas în memoria culturală românească drept unul dintre cei mai dedicați culegători de folclor muzical din zona Bucovinei și Moldovei.
A publicat articole și studii în revistele ”Izvorașul” și ”Voința Școalei”, fiind autorul unor lucrări pedagogice precum: ”Manual metodic pentru predarea cântului în școalele primare. Partea I”, ”Predarea cântecului după auz”.
A compus: muzică de teatru: ”Doi morți vii” (1928), vodevil pe un libret de Vasile Alecsandri; muzică corală: ”Poptpuriu național”, pentru cor mixt și pian (1922), pe versuri populare.
Printre cele mai importante realizări se numără culegerile sale de folclor: ”17 colinde, cântece de stea și urări de Anul Nou” (1924) și ”Cântece populare românești” (10 volume, în mare parte în manuscris).
A încetat din viață pe 6 iunie 1931, la Cernăuți.
(diferite surse)
