Psihologul Nicolae Mărgineanu s-a născut pe 22 iunie 1905, la Obreja, județul Alba. Este cunoscut ca o figură importantă a elitei intelectuale românești persecutate de regimul comunist după 1947.
A urmat studii primare și secundare la Blaj, apoi o licență și un doctorat în Filosofie, cu specializarea Psihologie, la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj. Ulterior a urmat stagii de cercetare la Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris și Londra. Reîntors în țară, a ocupat Catedra de Psihologie a universității clujene.
În 1932 a obținut o bursă Rockefeller la Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago.
A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie, fiind pionierul acestui domeniu al psihologiei aplicate în România. A fost unul dintre primii cercetători în domeniul psihologiei muncii, implicându-se în organizarea pe baze psihologice ale centrelor de reeducare, contribuind la organizarea primei rețele a școlilor de ucenici.
În 1948, a fost arestat de Securitate și condamnat la 25 de ani de închisoare, din care a făcut 16, fiind eliberat în 1964, odată cu ultimii deținuți politici din România.
După închisoare, a fost încadrat ca documentarist la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, în locul lui Lucian Blaga, apoi a fost numit director al Institutului de Științe Pedagogice și chiar reintegrat la vechea sa catedră de Psihologie de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, în timpul ministeriatului lui Mircea Malița.
Din opera sa, amintim: ”Psihologia exercițiului”, ”Psihotehnica în Germania”, ”Psihologia germană contemporană”, ”Psihologia învățării”, ”Problema evoluției”, ”Psihologie și literatură”, ”Psihologie logică și matematică” etc. A încetat din viață pe 13 iunie 1980, la Cluj.
(diferite surse)
