Emanuel Elenescu, dirijor, instrumentist, compozitor și pedagog, s-a născut pe 8 martie 1911, la Piatra Neamț.
În 1920, familia sa s-a stabilit la Bacău, unde Emanuel a urmat Şcoala Generală „Al. I. Cuza”. A urmat apoi Conservatorul din Iași. A fost fagotist în Orchestra Simfonică Radio din București (1933-1938, 1947-1950), dirijor al Corului Radio (1950-1952) și dirijor la Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române (1952-1981), profesor de fagot și oboi la Conservatorul din Iași (1938-1947) și profesor de armonie și orchestrație la Liceul de Muzică Nr. 1 din București (1950-1954).
A cântat sub bagheta unor conducători de orchestre ca: George Enescu, Theodor Rogalski, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu.
Și-a început activitatea dirijorală la Ateneul Român, conducând, în 1938, Orchestra Simfonică a Radioului, la pupitrul căreia s-a aflat ca dirijor permanent timp de 31 de ani. A înregistrat peste 5.000 de minute de muzică pe benzi şi discuri, un veritabil record în materie, iar lista de înregistrări radiofonice este cu adevărat impresionantă. O admirabilă mărturie a traseului său existenţial şi artistic o constituie volumul „Mărturisirile unui senior al baghetei”.
A încetat din viață pe 17 iunie 2003, la București.
(diferite surse)
