Matematicianul Emanoil Arghiriade s-a născut pe 2 ianuarie 1903, la București.
În 1926, și-a obținut licența în Matematică, iar în anul următor a fost numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași.
În 1941, a obținut titlul de doctor în Matematică, iar în 1943 a devenit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara. În 1946, a fost numit profesor de Analiză matematică la Facultatea Electrotehnică. Între 1948 și 1962, a fost profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de Matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara.
Emanoil Arghiriade a avut contribuții importante în geometria diferențială proiectivă, în special în studiul cuadricelor osculatoare ale unei suprafețe și în analiza proprietăților curbelor invariante în grupul axial. De asemenea, a lucrat în algebră, concentrându-se pe ecuațiile funcționale matriciale.
A fost un creator de școală în domeniul geometriei diferențiale din Timișoara și un specialist în teoria grupurilor.
În iunie 1969, i-a fost conferit titlul de Profesor universitar emerit, ca semn de apreciere pentru activitatea sa didactică remarcabilă și pentru contribuțiile aduse în domeniul educației, învățământului și culturii din România.
A încetat din viață pe 20 iunie 1969.
(diferite surse)
