Emil Băicoianu, poet și magistrat, s-a născut pe 6 decembrie 1916, în comuna Răcoasa, județul Putna (astăzi județul Vrancea).
A urmat cursurile Liceului „D.A. Sturdza” din Tecuci, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde a avut privilegiul să studieze cu Tudor Vianu, Ovid Densusianu, Dumitru Caracostea, Tache Papahagi, în paralel urmând Facultatea de Drept din Bucureşti.
A funcţionat ca magistrat în Bucureşti, apoi în Tecuci.
Emil Băicoianu a colaborat cu poezii la multe ziare şi reviste ale vremii, cum ar fi: „Albina”, „Curentul”, „Muguri literari”, „Revista Fundaţiilor Regale Carol al II-lea”, „Umorul”, „Univesul literar şi artistic”, „Vremea”.
A tradus, de asemenea, din Baudelaire, Leconte de Lisle, Leonid, Marcov, Al. Puşkin.
În poeziile sale, Emil Băicoianu a pendulat între clasic şi modern, versurile sale fiind suave, de o gingăşie feciorelnică, scrise la foc încins cu o mână sigură şi cu un patos nereprimat.
A încetat din viață pe 2 iulie 1998, la Tecuci.
(diferite surse)
